Cu mii de ani in urma, invatatii maya au prezis ca lumea asa cum o cunoastem astazi se va sfarsi la data solstitiului de iarna a anului 2012, data care marcheaza, in cultura maya, si sfarsitul Calendarului Lung. Teoria, vehiculata inca de prin anii ’90, devine tot mai dezbatuta si mai mediatizata, pe masura ce ne apropiem de ziua fatidica (21 decembrie 2012). Si asa cum se intampla de obicei, pe marginea unui subiect cu o asemenea miza se dezvolta tot felul de interpretari, mai mult sau mai putin pertinente, unele dintre ele capatand amploare, altele ramanand periferice, dar nu neaparat pe criteriul unei documentari adecvate sau a unor argumente valide si solide.
In lucrarea de fata, cercetatorul britanic Gerald Benedict, teolog si specialist in filosofia religiilor, isi propune sa redea profetiile ce ne-au fost lasate de civilizatia maya si care privesc indeosebi anul 2012 si sa explice, pe intelesul tuturor, semnificatia lor reala. Respingand conceptiile nefondate si alarmiste, Benedict ne asigura ca profetiile nu pot fi privite si intelese altfel decat patrunzand in contextul culturii maya (prezentat pe scurt in introducerea cartii), cu tot ce a reprezentat aceasta, si analizand legatura stransa intre aceste profetii ale initiatilor si cunostintele lor in domenii precum astronomia sau matematica.
Astfel, autorul se indoieste ca viata pe Pamant se va sfarsi, la modul propriu, odata cu solstitiul de iarna al anului 2012, dar ne spune ca aceasta data marcheaza o schimbare in plan spiritual si intrarea intr-o noua era. De noi depinde insa cum vom reusi sa intampinam aceste transformari, care, inevitabil, vor avea loc.
