Volumul de debut al lui F.M. Dostoievski, Oameni sarmani, aparut in 1846, este o carte antologica, marcand o mutatie radicala: dupa el literatura lumii nu va mai fi la fel. Complexitatea si profunzimea acestui roman epistolar il fac sa-si pastreze si astazi capacitatea de a fascina. Considerat „primul roman social“ din literatura rusa, Oameni sarmani este o satira a epocii, moravurilor si chiar a literaturii timpului. In centrul povestii se afla inocenta si trista afectiune dintre un functionar de rangul cel mai umil, Makar Devuskin, si verisoara sa indepartata, tinara orfana Varvara Dobroselova. Cei doi traiesc intr-o saracie lucie si se lupta sa supravietuiasca de la o zi la alta, cu speranta unei minuni improbabile. Schimbul de scrisori dintre cei doi dezvaluie, pas cu pas, o intreaga lume, cu framantarile ei, prinsa in lupta pentru supravietuire. Tema gogoliana a omului marunt, a slujbasului umil, e revalorizata constient de Dostoievski, facand din Makar Devuskin unul dintre personajele memorabile ale literaturii universale.