Lentoarea este primul roman scris de Milan Kundera direct in franceza. Subiectul lui este de altfel „frantuzesc”. Cu toate acestea critica pariziana i-a rezervat o primire mai curand rece. Poate fiindca, gratia si virtuozitatea cu care reconstituie, amestecand planurile temporale, un vodevil din secolul al XVIII-lea francez, sunt contracarate de sarcasme la adresa intelighentiei pariziene contemporane. Lentoarea este marturia unui spectator consternat, dar nu lipsit de reactie in fata narcisismului gaunos si ridicol al „balerinilor„ ( concept inventat de Kundera si susceptibil de a face scoala) de pe scena occidentala a zilelor noastre. Folosindu-se de arma sa dintotdeauna, ironia muscatoare, Kundera demistifica excesele noilor ideologii la moda in Vest, dar si, pentru echilibru, notele false si exploatarea demagogica a meritelor disidentei din Est, intrate, deja in istorie. Alergic la orice soi de angajament politic, el nu putea fi mai tandru nici cu varianta pariziana a corectitudinii politice. Cartea sa pare un comentariu la adagiul lui Cioran: „Orice ideologie este o cruciada impotriva umorului.”