„Credinta superstitioasa in forta istorica a comploturilor (de tip individual sau colectiv) lasa cu totul deoparte cauza principala a esecurilor de care au avut parte atat indivizii, cat si statele: slabiciunile omenesti. Slabiciunile noastre rusesti au fost cele care au determinat tristul curs al istoriei noastre – absurditatea schismei religioase provocate de Nikon, violentele nesabuite ale lui Petru cel Mare si incredibila serie de ciocniri care i-au urmat, obisnuinta seculara de a ne risipi fortele pentru cauze care nu ne apartin, suficienta inveterata a nobilimii si rigiditatea birocratica de-a lungul intregului secol XIX. Nu printr-un efect al unui complot urzit din afara ne-am lasat taranii in mizerie.
Nu un complot a determinat grandiosul si crudul Petersburg sa inabuse blanda cultura ucraineana. Nu din cauza unui complot patru ministere nu au fost in stare sa se puna de acord in privinta asumarii unui dosar sau altul, si nu din cauza unui complot si-au petrecut ani intregi in sicane epuizante, mobilizand toate nivelurile ierarhiei. Nu este rezultatul unui complot faptul ca imparatii nostri, unul dupa altul, s-au dovedit incapabili sa inteleaga evolutia lumii si sa defineasca adevaratele prioritati. Daca ne-am fi pastrat puritatea si forta care ne-au fost insuflate odinioara de Sfantul Serghie din Radonej, nu ne-am mai teme de nici un complot din lume“. - Fragment din carte