Ulita copilariei

"E o umila si nestiuta ulita de margine de targ.Nu rasfata ochiul cu mladieri de rau gatite-n salturi de verdeata si nici nu ispiteste pasul cu caldaram sonor. E firava si goala: numai pamant si pietre.Dau navala celelalte uiti, inghesuite una intr-alta, cot la cot, s-ajunga mai degraba la ulita cea mare, cu pantec de piata, careia ii duc larma gramadita pe tavi de piatra.Ea e pustnica. A strans pios tacerea aruncata de celelalte uiti si s-a dat la o parte de ele. Nazuia poate sa iasa din targ, sa se indrume departe, spre munti: sa fie acolo o poteca prin bradet. Dar au parasit-o puterile la marginea targului si s-a lungit la pamant in dreptul bisericii, catorva casute linistite, alaturi de casuta bunicilor si noastra. Acolo a ramas.... Odinioara, pe meleagurile acestea, stapanea un sat gospodar. Pe-atunci, ulitele de astazi erau ale pamantului si se numeau brazde si frateste vietuiau, rodind. In satul acela e obarsia targului, in acele brazde e obirsia ulitelor - obarsii uitate si nesocotite.Acum, ulitele instrainate de pamant s-au invrajbit: se sfadesc intre ele, cat le lasa gura carutelor si a trasurilor si se hartuiesc, smulgandu-si una alteia smocuri de colb carunt.Ulita mea e pasnica, tacuta. Rareori o tulbura navala targului. Prin ea strabat carele cu boi venind de la tara. Convoiul lui tihnit e o rugaciune murmurata cu buzele ei, si colbul care le-nsoteste e un suras blajin.Ulitele de capetenie ale targului au slujitorii lor: maturatori care le piaptana, stropitori care le spala, mesteri care le sulimenesc cu smoala si asfalt.Ea se slujeste singura. Isi toarna apa de ploaie prin uluce; isi potriveste parul cu vrabii; si chipul ei firesc e.Trufase de numele lor, celelalte uiti au silit portile caselor sa li-1 invete si sa li-1 rosteasca statornic. Si portile, cu guri de tabla sau de lemn, il au in toata clipa pe buze.Ea a soptit doar casei noastre numele ei. Ploile 1-au sters, poarta 1-a uitat si ea 1-a uitat.E o umila si nestiuta ulita de margine de targ."