„Rabdarea lupului era infricosatoare. Rabdarea barbatului era la fel de infricosatoare. Omul ramase intins si nemiscat o jumatate de zi, straduindu-se sa nu lesine, pandind creatura care voia sa-l manance si pe care voia s-o manance. Cateodata, marea toropitoare navalea peste el si barbatul visa indelung, dar, fie ca era treaz, fie ca visa, astepta necontenit rasuflarea haraita si mangaierea aspra a limbii aceleia.
Nu mai auzi rasuflarea si se smulse incetisor din cine stie ce vis, cand simti limba pe mina. Astepta. Coltii stransera slab. Stransoarea spori. Lupul isi folosea ultimele farame de putere incercand sa-si infiga dintii in hrana dupa care astepta de atata vreme. Dar si barbatul asteptase mult, iar bratul lui ranit apuca strans falca lupului. In timp ce lupul se zbatea slab, iar bratul se strangea fara vlaga, cealalta mana aluneca incet si apuca si ea fiara.”