Cu actiunea plasata pe fundalul dramatic al Razboiului Civil american si al Reconstructiei, Pe aripile vantului, magnificul roman istoric al lui Margaret Mitchell, este o poveste de neuitat despre iubire si pierdere, despre o natiune divizata de pasiuni mortale si al carei destin va fi schimbat pentru totdeauna. Insa, mai presus de toate, e povestea frumoasei si lipsitei de scrupule Scarlett O'Hara si a galantului aventurier Rhett Butler, doua dintre cele mai celebre personaje din istoria literaturii anglo-americane de la Romeo si Julieta, eroii lui Shakespeare.
Pe fundalul framantarilor si al prefacerilor aduse de razboi si de perioada postbelica, isi poarta destinul eroii cartii - frumoasa, stralucitoarea si neinduratoarea Scarlett O'Hara; Rhett Butler, cu personalitatea sa fascinanta; blanda si devotata Melanie si Ashley Wilkes, care nu izbuteste sa-si mai gaseasca locul in lumea de dupa razboi.
Pe aripile vantului este un roman pasionant, plin de viata, care le va starui in minte cititorilor mult timp dupa ce au intors ultima pagina.
Traducere din limba engleza de Mary Polihroniade-Lazarescu.
Fragment din cartea "Pe aripile vantului Vol.3" de Margaret Mitchell:
"Cearta care izbucni din aceste ultime cuvinte ale lui Rhett dura zile intregi. Dupa ce Scarlett statu bosumflata patru zile, lasand sa inteleaga prin tacerea ei ca astepta sa i se ceara scuze, Rhett pleca la New Orleans, luandu-l si pe Wade cu el, in ciuda rezistentei lui Mammy. Ramase acolo pana cand lui Scarlett ii trecura furiile. Ea insa nu-l ierta ca nu-i ceruse scuze.
Cand se intoarse de la New Orleans, rece si impenetrabil, Scarlett isi inghiti ciuda cat putu mai bine; o impinse in adancul sufletului, ca s-o analizeze mai bine altadata. Acum nu voia sa se supere. Voia sa fie fericita fiindca era ocupata cu gandul pri- mei petreceri pe care o va da in casa cea noua. Va fi o receptie grandioasa, cu plante verzi si orchestra, veranda va fi acoperita si se va servi un bufet de pomina - ii lasa gura apa numai gandindu-se la el. Ii va pofti pe toti cunoscutii din Atlanta, pe toti vechii prieteni si pe noii ei prieteni fermecatori pe care si-i facuse dupa ce se intorsese din calatoria de nunta. Frigurile pregatirilor alungara din mintea ei amintirea vorbelor intepatoare ale lui Rhett. Era fericita, fericita cum nu fusese de ani de zile.
Ce bine e sa fii bogata! Sa dai receptii si sa nu te gandesti la cheltuieli! Sa cumperi mobila, si rochiile, si mancarurile cele mai scumpe si sa nu te gandesti la facturi. Ce minunat sa poti trimite cecuri matusii Pauline si matusii Eulalie la Charleston, si lui Will la Tara! Si cand te gandesti ca invidiosii spun ca banul nu are nici o insemnatate! Si Rhett mai spune ca banii nu i-au adus fericire! Ce om!
Scarlett trimise invitatii tuturor prietenilor si cunostintelor sale, si mai vechi, si mai noi, chiar si celor pe care nu-i agrea. Nu facu nici o exceptie, nici chiar pentru doamna Merriwether care fusese aproape mojica atunci cand venise s-o viziteze la Hotel National, nici chiar pentru doamna Elsing care fusese cu ea rece ca gheata. Le invita si pe doamnele Meade si Whiting, care nu o simpatizau si pe care stia ca le va pune in incurcatura, fiindca nu aveau rochii potrivite pentru o receptie atat de eleganta. Inaugurarea casei lui Scarlett, sau "inghesuiala" cum se zicea la asemenea serate, jumatate bal si jumatate receptie, era fara indoiala cea mai splendida care avusese loc vreodata in Atlanta.
In seara aceea, casa si veranda acoperita erau pline de musafiri care beau punch si sampanie, mancau pateuri si stridii si dansau in sunetul orchestrei ascunse cu grija dupa un perete de plante verzi. Dar nici unul dintre cei pe care Rhett ii numea "vechea garda" nu era de fata, in afara de Melanie si de Ashley,
de matusa Pitty si unchiul Henry, de doctorul si doamna Meade si de bunicul Merriwether.
Multi dintre membrii "vechii garzi" se hotarasera, anevoie, sa vina la petrecere.
