Jocurile video sunt prezente peste tot, spatiul pe care-l ofera este din ce in ce mai frumos, istoriile pe care le povestesc sunt din ce in ce mai captivante, iar adeptii lor, singuri sau in retea, traiesc emotii exceptionale. Numeroase intrebari framanta parintii si profesorii, dar si jucatorii trecuti de adolescenta: Jocurile video pot fi aliati in cresterea copilului, favorizand dezvoltarea diferitelor abilitati sau sunt nocive si creeaza dependenta? Sunt ca niste monstri ascunsi in spatele ecranului care vor devora copiii? Exista o frontiera de netrecut intre scoala si jocurile video? Este posibila vindecarea tulburarilor psihice cu ajutorul lor?
Pentru autor, pasiunea pentru aceste spatii noi nu este o problema medicala, ci o problema educativa. Dar cum sa intelegem puterea jocurilor video, fara sa le recunoastem mai intai seductia? Cartea de fata ne introduce in lumea interioara a jucatorului, a relatiei dintre el si lumea virtuala, demontand resorturile interioare ale fascinatiei exercitate de jocurile video. Scrisa intr-un limbaj clar, cartea se adreseaza tuturor celor interesati de psihologia jocurilor video.
Daca un adolescent angoasat de prezent isi gaseste confortul in fata ecranului si a consolei, asta se intampla pana la urma pentru ca jocurile ii alimenteaza stima de sine. In timp ce parintii isi fac griji pentru viitorul sau, iar el se intreaba ce va face in viata, jocurile il linistesc: de fiecare data cand depaseste o etapa primeste mesaje de incurajare din partea calculatorului, noi puncte de viata si rezistenta, noi arme si chiar felicitari de la ceilalti jucatori daca joaca in retea. O ocazie de a se simti in sfarsit apreciat, nu doar ca un elev mediu sau mediocru care „daca va continua tot asa, nu va face nimic in viata”.
Nu vrem sub nici o forma sa pretindem ca violenta din jocurile video nu lasa vreo urma asupra jucatorilor. Ea are efecte si produce consecinte, asta e sigur, dar care sunt ele? Nu intotdeauna cele pe care ni le imaginam. Desigur, exista un efect comun la toti cei care urmaresc spectacole violente in mod repetat, un efect numit „desensibilizare”. Asta inseamna ca cel care asista la scene repetate de violenta sfarseste prin a se obisnui cu faptul ca violenta este ceva normal. Dar asta nu inseamna ca toti sunt gata sa treaca la fapte...
