Prin foc si sabie

Despre ce ar trebui sa vorbeasca scriitorii? Pentru Henryk Sienkiewicz raspunsul era simplu: despre trecutul istoric, deoarece atunci „s-au consumat evenimentele marete, la care au participat personalitati puternice. In trecut ai pentru ce sa te entuziasmezi, caci exista caractere, crime si sacrificii impresionante.[...]Si nu-i mai bine oare ca, in loc sa descrii starea de spirit si oamenii de azi, nimicnicia lor actuala, contradictiile[...], slabiciunile si zbucimul lor, sa arati societatii ca au existat momente mai grele, mai infricosatoare si, cu toate acestea, salvarea si renasterea au fost posibile? Prezentul adanceste dezolarea si disperarea, trecutul da putere si invie nadejdile.“

Prin foc si sabie aduce in atentie una din cele mai zbuciumate perioade din istoria Europei medievale, rascoala cazacilor si a taranilor ucrainieni din regatul Poloniei.

Autorul a putut sa cuprinda in aceasta carte toate calitatile omenesti - de la forta fizica a soldatului la geniul comandantului - si toate simtirile - de la foame si frica pana la ambitie si dragoste de tara.

In plus, avem unele din cele mai credibile si puternice personaje din literatura universala: patru prieteni, adevarati „muschetari“, o prea-frumoasa Helena, un principe care lupta impotriva tuturor si oastea polona, disciplinata, calita in lupte si capabila de eforturi extraordinare, cazacii ucrainieni in stare sa moara pentru libertate ....

Prin foc si sabie este unul din cele mai frumoase romane istorice despre razboi si dragoste.