Povesti despre fata domestica, umana si blanda a puterii. Descendenti ai membrilor de prim rang ai nomenclaturii comuniste isi retraiesc momente ale copilariei sau tineretii, in preajma unor figuri pe care omul de rand nu le cunoaste decat din portretele etalate la marile manifestatii oficiale, sau din tribunele congreselor, sau din manualele de istorie recenta. Ele se numesc Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Pantelimon Bodnarenko, Paul Niculescu-Mizil. Vazuti de aproape acesti oameni sunt niste...
Povesti despre fata domestica, umana si blanda a puterii. Descendenti ai membrilor de prim rang ai nomenclaturii comuniste isi retraiesc momente ale copilariei sau tineretii, in preajma unor figuri pe care omul de rand nu le cunoaste decat din portretele etalate la marile manifestatii oficiale, sau din tribunele congreselor, sau din manualele de istorie recenta. Ele se numesc Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Pantelimon Bodnarenko, Paul Niculescu-Mizil. Vazuti de aproape acesti oameni sunt niste tati, unchi, matusi si bunici ca toti tatii, unchii, matusile si bunicile. Cu atat mai tulburator efectul asupra celui care le-a citit discursurile condamnand fara mila „dusmanul de clasa“, sau chiar a suferit consecintele acestui discurs.
Intelegerea comunismului ca regim in care crima se legitimeaza ideologic iese confirmata din aceasta lectura uimitoare si utila in cel mai inalt grad.
Proiectul Cartierului Primaverii s-a datorat Uzinei de Gaze si Electricitate, ca spatiu destinat functionarilor sai. In vremea razboiului, aici si-au inchiriat comunistii ilegalisti mai multe case conspirative. Dupa cucerirea puterii, Cartierul Primaverii a devenit sediul demnitarilor comunisti. Aflate in proprietatea Gospodariei de Partid, antrepriza creata dupa model sovietic pentru satisfacerea tuturor trebuintelor materiale ale „celor mai iubiti fii ai poporului“, casele cu toate dotarile corespunzatoare le erau repartizate detinatorilor de functii in nomenclatura de partid. Locatarii din Cartierul Primaverii si-au randuit viata de familie, relatiile si trebuintele dupa exemplul inaintasilor de la Kremlin.
Pentru locatarii din Cartierul Primaverii toate au fost „speciale“: ratiile de alimente, policlinicile, spitalul, scolile, paznicii, croitorii, magazinele, statiunile de iarna si vara… Speciale sunt si povestile lor despre fetele nevazute ale puterii.
Din inima cartierului nomenclaturii s-a reconfigurat, in 1989, cercul deciziei si influentei politice. Aceste povesti de viata din Cartierul Primaverii constituie, in fapt, o miniatura a istoriei elitelor politice romanesti din ultimii 70 de ani.
Citeşte mai mult...
