In 1978, in plina glorie, cumuland cateva functii esentiale – consilier personal al lui Nicolae Ceausescu, general-locotenent, director adjunct al Departamentului de Informatii Externe si secretar de stat in Ministerul de Interne –, Ion Mihai Pacepa a facut un gest paradoxal, parasind Romania. Apoi, publicand Orizonturi rosii, Pacepa a demascat natura criminala a partidului comunist si a Securitatii, aducand prejudicii ireparabile regimului de la Bucuresti. Cartea sa a dat in vileag un sistem al crimei organizate la nivel de stat care functiona in virtutea unei autentice traditii leniniste. Dar aici nu este vorba de ideologia omniprezenta in materialele de propaganda, ci de faptul ca Ceausescu, ca si Lenin odinioara, isi finanta proiectul politic personal din actiuni profund ilegale: trafic de persoane si de armament, spionaj industrial, extorcare de bani, actiuni de influenta, mita si coruptie. Daca in Rusia presovietica gangsterul insarcinat sa faca bani pentru partid era Stalin, in Romania lui Ceausescu, cei iesiti pur si simplu la furat bani si secrete de prin toata lumea erau miile de ofiteri acoperiti ai DIE. O asemenea depozitie a deranjat afacerile colosale ale unei veritabile mafii. De aceea, asa cum subliniaza Raportul final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, „Securitatea si mostenitorii sai nu i-au iertat vreodata lui I.M. Pacepa ceea ce ei considera o tradare“.
