Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

„Bogatul, vesel privindu-l cand il mangaia mereu,
Intreba: - Dar ori iti place cum e magarusul meu?
- De minune! el raspunse, este vrednic d-al iubi
Si alt nici un cusur n-are decat nu poate vorbi.
- Ce fel? bogatul ii zise, poate vorbi un magar?
- Cum nu! Hogea ii raspunse, numai sa mi-l dai scolar,
Si intr-un an ti-l fac ritor, ori in ce limba vei vrea.
- Ba nu voi, bogatul zise, sa-l procopsesti asa prea.
E destul ca sa vorbeasca limba care o stiu eu:
Si vreo patru limbi straine, ca sa-l fac talmaciul meu.
- Asadar, ii zise Hogea, trebuie sa ne tocmim,
Insa sa mi-l dai acasa, ca-n alt chip nu ne-nvoim.
- Bine, ii zise bogatul; cum stii tu, asa sa faci,
Numai despre plata spune-mi cu cati galbeni te impaci?
- Sa-mi dai, Nastratin ii zise, o suta de-mparatesti,
Raspunzandu-mi inainte jumatate din acesti;
Iar jumatatea cealalta sa mi-o dai la sase luni,
Cand si examen voi face, intre cati vrei sa aduni;
Ca sa vaza fiecare ca nu dai bani-n zadar,
Ci pentru o-nvatatura auzita asa rar.”