Putine carti au avut impactul international al Lebedelor salbatice. De la prima sa aparitie, a fost tradusa in treizeci de limbi si a fost vanduta in peste zece milioane de exemplare. Prin intermediul povestii a trei generatii de femei din propria-i familie — bunica, mama si fiica —, Jung Chang reveleaza intreaga istorie tragica a Chinei secolului XX.
Bunica lui Jung Chang apartine generatiei de la 1900, cand fetelor li se mai zdrobeau inca, la varsta de doi ani, labele picioarelor, pentru ca mersul clatinat, care sugereaza neajutorare si gratie, sa le faca dezirabile si sa le favorizeze in gasirea unui sot sau concubin bogat. Mama, crescuta de un tata intelept in China inca traditionala, mustind de cultura si intelepciune, China imperiala, intra de foarte tanara in randurile partidului comunist, intr-o lupta menita, chipurile, sa elibereze femeile de aceasta traumatizanta povara a traditiei. Traieste de la un capat la altul intreg experimentul comunist, in calitate de activist de frunte al partidului, concomitent opresiv si autoopresiv, si in principal sinistra revolutie culturala initiata de sotia lui Mao cu acordul acestuia, cu toate consecintele ei: autodemascarile, munca bruta, bataile in public, teroarea exercitata de copiii deveniti educatori ai profesorilor lor, exilul in Himalaya. Fiica, indurand si participand si ea la etapa finala a acestui cosmar, reuseste sa plece din tara la varsta de douazeci si ceva de ani.
O poveste de o extraordinara cruzime si eroism, Lebedele salbatice este, totodata, o importanta lucrare de istorie si un document uman remarcabil. Cartea ne prezinta o lume simultan exotica, poetica si straniu familiara prin efectul uniformizator al flagelului ideologic care ne-a lovit deopotriva, romani si chinezi, in intunecatul secol XX.
