Istoria nu curge in linie dreapta. Este facuta de barbati si de femei si este uneori rezultatul intamplarii. Calea evenimentelor si a ideilor nu se intinde lin de la Tucidide, prin Machiavelli spre pace perpetua. In locul progresului inevitabil avem parte mai adesea de starturi false, drumuri infundate, evenimente intamplatoare, bune intentii intelese gresit. Prin urmare, aceasta nu este o istorie conventionala a diplomatiei. Richelieu si Mazarin au trait intr-o lume pe care cu greu ne-o putem imagina azi, dar din vremea lor putem vedea contururile Europei contemporane. Talleyrand si Congresul de la Viena din 1815 ne aduc mai aproape de prezent. Talleyrand era produsul ancien regime, dar a fost si primul om de stat european care a vizitat America. La Congresul de la Viena a fost discutata prima data o problema umanitara – comertul cu sclavi. Din acel moment incolo, problemele umanitare au facut parte din agenda diplomatica.
Cartea incisiva si elegant scrisa a lui Robert Cooper include o analiza impresionanta a oamenilor care au construit Occidentul Razboiului Rece. Punctul culminant al acestei drame a fost Criza Rachetelor cubaneze, cu contrastul sau intre dezbaterea deschisa pe care o folosea John F. Kennedy pentru a lua decizii si sistemul inchis de la Moscova. Henry Kissinger este figura centrala a lumii postbelice, dar si unul dintre marii scriitori ai diplomatiei. Povestea lui este din unele puncte de vedere tipica: a dat gres in privinta celor mai importante scopuri ale sale si a avut succes in modul la care nu se asteptase vreodata. Intre timp, o poveste de succes notabila si neglijata este cea a diplomatiei germane.
Robert Cooper asambleaza cu maiestrie fragmente de istorie si nu uita aspectele esentiale. Motivul fundamental pentru care toate aceste fragmente se dovedesc a fi edificatoare.
