"Cand, raspunzand invitatiei unui aristocratic grup feminin, N. Iorga a tinut cea dintai dintre conferintele care se retiparesc aici, istoricul avea numai 33 de ani. De ce totusi cartea aparuta in 1905 isi pastreaza inca atractia pentru cititorii succesivelor generatii, aflate la o mare distanta, nu numai cronologica, ci si psihologica fata de inceputul de veac? Explicatia se gaseste, cred, atat in vigoarea stilului, cat si in vitalitatea intelectuala a unei reconstituiri prin care istoria romaneasca, nici plasmuire a imaginatiei, nici schema stearpa si rigida, marturiseste despre zbuciumul fiintei omenesti dintotdeauna si despre rosturile vesnice ale poporului nostru. [...] Pentru a face accesibila istoria, N. Iorga recurge la afectivitate. Popularitatea pe care istoricul a avut-o, incomparabila in vremea sa si chiar pana astazi, se explica si prin apelul la sensibilitatea cititorului. E reconfortant sa ne intoarcem la paginile lui Iorga, inspirate de o atat de sincera generozitate, incat izbutesc sa ne convinga ca, macar pentru generatia lui, sentimentul fraternitatii n-a fost o iluzie desarta. Le vom citi, astazi si oricand vom redeschide cartea, cu nadejdea ca resursele pe care ar trebui sa le cautam fiecare in noi se vor dezmorti la dogoarea cuvantului de credinta al lui Nicolae Iorga." (Andrei PIPPIDI)
