Ultimii 500 de ani au fost martorii conflictelor de proportii monumentale dintre stiinta si credinta, de la sentinta de arest la domiciliu pe viata primita de Galileo in 1632, din cauza afirmatiei sale ca sistemul nostru solar ar avea Soarele in centru, la „Procesul Maimutelor“ din 1925, inclestarea titanica dintre Clarence Darrow si William Jennings Bryan asupra chestiunii daca un profesor de liceu le-ar putea spune elevilor sai ca oamenii evoluasera din maimuta (juriul a decis ca nu). Profesorii de astazi inca se mai lupta sa predea evolutia; boli ale copilariei de multa vreme eradicate inca mai izbucnesc in focare din cauza obiectiunilor religioase fata de vaccinare; in ciuda victoriilor legale, exista inca dezbateri aprinse asupra dreptului la avort, a sinuciderii asistate si a homosexualitatii; oamenii de stiinta care se tem sa nu ramana fara finantare de la buget (controlata de comitete formate din politicieni ce neaga existenta schimbarilor climatice) se agata de „impaciuitorism“ ca de ultimul refugiu – nu am putea sa ne toleram reciproc convingerile si sa ne intelegem intre noi?
Biologul evolutionist Jerry A. Coyne nu ar putea sa ne spuna mai clar: raspunsul sau este „un nu absolut“. Stiinta si religia sunt incompatibile pentru ca dispun de metode diferite de a obtine informatii despre realitate, au metode diferite de a afirma ca aceste cunostinte sunt dovedite si, in final, ajung la concluzii conflictuale despre univers. „Cunoasterea“ dobandita de religie se afla in conflict nu doar cu informatiile stiintifice, ci si cu ceea ce afirma celelalte religii. In cele din urma, metodele religiei, spre deosebire de cele ale stiintei, nu ne sunt de folos pentru a intelege realitatea.
Jerry A. Coyne este profesor la Departamentul de ecologie si evolutie al Universitatii Chicago, unde se specializeaza in genetica evolutiva. Cartea sa, Why Evolution Is True, devenita bestseller New York Times, a fost una dintre cele „50 de carti ale timpului nostru“ din 2010, conform revistei Newsweek.
