Teoria selectiei naturale a lui Darwin ne explica exact cum sunt pastrate pe parcursul timpului adaptarile folositoare. Dar Darwin nu a reusit sa isi dea seama care este cel mai mare mister al evolutiei. Dupa cum spunea pionierul geneticii, Hugo de Vries, „selectia naturala poate explica supravietiurea celui mai puternic, dar nu poate explica aparitia celui mai puternic“.
Pot mutatiile genetice, care au avut loc intr-un interval de 3,8 miliarde de ani, sa fie cu adevarat responsabile de aparitia aripilor, a globilor oculari, a genunchilor, a capacitatii de camuflare si de digerare a lactozei, de fotosinteza si de restul minunilor create de natura? Si, daca raspunsul este nu, care este mecanismul care explica viteza si eficienta evolutiei? In Ce nu stia Darwin, renumitul biolog Andreas Wagner face rezumatul a cincisprezece ani de cercetari pentru a prezenta piesa lipsa din teoria lui Darwin. Folosind tehnologii experimentale si computationale de neimaginat pana acum, el a descoperit ca adaptarile nu sunt doar rezultatul hazardului, ci al unui set de legi care ii permit naturii sa descopere noi molecule si mecanisme intr-o fractiune din timpul necesar unor variatii intamplatoare.
