• Introspectiv. CEL CARE ARE UN MOTIV PENTRU CARE SA TRAIASCA

Introspectiv. CEL CARE ARE UN MOTIV PENTRU CARE SA TRAIASCA

Viktor E. Frankl
  0 din 0 / 0 opinii

  • Editura: LITERA
  • ISBN: 9786063343339
  • Anul ediţiei: 2019
  • Dimensiune: 137x200
  • Limba: RO
  • Numarul paginilor: 416
  • Tipul copertei: Brosata
  • Colecția: Introspectiv
  • Livrare rapidă
  • Preluare gratuită
    în magazin

  • Retur gratuit
  • 163,00 lei MD
  • Disponibilitate: În Stoc
  • Livrare: 1-2 zile

Ai intrebari legate de produs sau te putem ajuta sa plasezi o comanda?

Ne poti suna la
079294081, +373 (022) 29-40-81,
Luni - Vineri: 09:00 – 18:00
Sambata 10:00 - 17:00
Cel care are un motiv pentru care sa traiasca poate indura aproape orice“ – cu acest motto, Viktor Frankl a studiat cum, chiar si in fata celor mai crunte lovituri ale vietii, sensul este posibil si cum le permite oamenilor sa ramana sanatosi mental in vremuri de criza.
Sa spui da vietii, sa supravietuiesti greutatilor, fricii si durerii inseamna sa gasesti un sens in suferinta. Dar forta interioara a omului il poate ridica deasupra destinului sau. Chiar daca nu putem schimba circumstantele, avem mereu libertatea de a ne alege atitudinea in privinta lor.

Sensul vietii si rezilienta se afla in atentia logoterapiei lui Frankl, a studiului sau asupra supravietuitorilor Holocaustului si a atitudinii sale critice fata de pustiul interior al societatii consumeriste moderne. Aceasta carte va invita sa redescoperiti un mare umanist.
Textele lui, scrise pe parcursul a sase decenii, simbolizeaza puntea pe care Frankl a construit-o intre psihologie si arta filosofica a vietii.

„Una peste alta, degradarea fizica si mentala depindea de calibrarea mentala, iar aceasta calibrare mentala o facea fiecare cum considera de cuviinta! Si, chiar daca la intrarea in lagar prizonierului i se lua totul, pana si ochelarii si cureaua, ii ramanea aceasta libertate, literalmente pana in ultima clipa, pana la ultima suflare. Era libertatea de a adopta o atitudine sau alta – exista un «asa sau asa». Si erau mereu cativa care voiau sa-si retina iritarea si sa-si invinga apatia. Erau acei barbati care treceau din baraca in baraca prin lagar si in locurile de apel, care imparteau aici o vorba buna si acolo ultima bucatica de paine. Ei erau dovezile vii ale faptului ca nu era in nici un caz garantat ceea ce face lagarul de concentrare din om: omul putea deveni un prizonier tipic sau putea ramane om chiar si in aceasta situatie cumplita, in aceasta situatie limita, extrema. Asta tinea intotdeauna de propria decizie.“

Spune-ţi opinia

Rău     Bun

Recomandări