Introspectiv. Calea deschisa

De mai bine de trei decenii, Pico Iyer, unul dintre cei mai apreciati autori de carti de calatorie, este prieten cu Dalai Lama. Pe parcursul acestor ani, prin intermediul unor conversatii intime, a ajuns sa il cunoasca asa cum doar putini se pot lauda ca il stiu. in paginile acestei carti, Iyer realizeaza un portret unic al uneia dintre cele mai insolite personalitati a timpului nostru, explicand ideile si activitatea lui Dalai Lama despre politica, stiinta, tehnologie si religie.

Acest volum nu este o biografie, ci o analiza jurnalistica extinsa despre o persoana care a adunat intelepciune cat pentru mai multe vieti, asa cum cred budistii tibetani. Iyer isi organizeaza observatiile prin descrieri inteligente ale diferitelor aspecte ale activitatii si personalitatii lui Dalai Lama: personalitate, calugar, filosof, politician. Aceasta ii permite sa sondeze diverse laturi ale Sfintiei Sale, Iyer reamintind cititorilor de anumite paradoxuri: Dalai Lama este profund empiric si, cu toate acestea, are convingeri, precum reincarnarea, care desfid observatia. Este o persoana publica, dar la fel de mult este extrem de implicat in practicile religioase elaborate. Scopul acestei carti este, in cele din urma, simplu: sa ni-l prezinte pe omul Dalai Lama.

Pico Iyer a publicat mai multe carti despre globalizare, romane despre Cuba revolutionara si Islam si cateva eseuri literare. Colaborator al revistei Time din 1982, a scris despre Tibet si pentru New Yorker, New York Review of Books, New York Times, Los Angeles Times, Financial Times si pentru multe alte publicatii de pe ambele maluri ale Atlanticului si ale Pacificului. in ultimii 30 de ani, a calatorit constant in comunitatile tibetane si in Himalaya.

Fragment din volum:

“Am observat, pe masura ce-l urmam pe Dalai Lama peste tot, ca, de multe ori, cand vorbea in limba engleza in termeni simpli si comprimati, el era ignorat de catre oamenii care venisera si care asteptau focuri de artificii; si, totusi, pe de alta parte, si atunci cand se pornea sa vorbeasca in tibetana, cu argumente filosofice corespunzatoare, asa cum mi-a spus un profesor crestin, despre Toma d'Aquino, el era, in general, ignorat. Intr-o primavara, dupa sase saptamani de stat in Dharamsala, cand isi promova invataturile zilnice, am auzit doar doi oameni vorbind despre ceea ce spunea Dalai Lama; restul vorbeau mai mult in general, asa cum e posibil sa faca tibetanii, despre „prezenta” si caldura si bunatate. De multe ori, cel mai usor lucru era sa spuna ca el vorbea doar cu persoana sa, cu actiunile sale, asigurandu-se ca batranului din partea din spate a camerei i s-a dat un loc unde sa se aseze, punandu-si vesel sapca de baseball, de culoare portocalie, cu cozoroc foarte mare, care nu-l avantaja deloc, in timp ce vorbea despre „Etapele caii", ca si cand ar fi vrut sa faca sa para totul mai putin solemn sau distant.
Ca om nascut in Occident si educat in unele dintre cele mai sceptice universitati, am constatat de multe ori ca este foarte dificil de urmarit complexitatea filosofica ce reprezenta specialitatea lui. Dar, pe masura ce ma uitam in jurul meu pe strazile din Dharamsala ori calatoream in Yemen sau Bolivia, uneori chiar incepeam sa vad ca nemultumirea era singura realitate pe care o cunosteam si din ea urma sa izvorasca si o astfel de posibilitate, asa cum urma sa descoperim. Zilnic, dupa ce ma asezam la biroul meu, chiar descopeream ca totul era un produs al starii mele interioare, pagina care ieri parea atat de vie, astazi pare moarta si lipsita de stralucire."