Intelepciunea nebunului

Precursor al romantismului, Jean-Jeaques Rousseau avea sa fie considerat drept parinte al literaturii moderne, dar si al ideologiei iacobine prin conceptele sale filozofice, ce au stat la baza Revolutiei franceze din 1789. El a devenit o figura legendara nu numai prin aceste calitati de necontestat, ci si datorita nesfarsitelor controverse declansate de misterul ce i-a invaluit moartea. Subiectul l-a inspirat pe Lion Feuchtwanger, care a scris un roman de mare substanta, considerat a fi punctul culminant al creatiei sale literare. „Intelepciunea nebunului“ are calitatea de a releva intregul proces de transfigurare a omului-Rousseau in simbolul-Rousseau. Inceputa cu prezentarea unui batran bolnav, supus sovaielilor, slabiciunilor, degradarii lente, si continuata cu descrierea imprejurarilor procedurii unui deces suspect, in contextul unor josnice lupte familiale, cartea releva, intr-un final apoteotic, ridicarea din cenusa a unui idol. Pentru ca la 11 ani dupa trecerea sa in nefiinta, in 1789, Jean-Jacques Rousseau a devenit idolul revolutionarilor francezi, un adevarat apostol, autor de argumente si lozinci mobilizatoare, multumita carora iacobinii au triumfat. O carte de exceptie scrisa de un autor celebru despre un personaj mitic ce evidentiaza puterea de inaltare a spiritului deasupra a tot ce este material si efemer.