Inimi cicatrizante

„Ceea ce-l inrudeste structural pe Blecher cu Kafka, cu Bruno Schulz sau cu Robert Walser e mai ales facultatea de a se instala in nenorocire, de a o accepta ca o conditie a vietii curente. Inainte ca boala sa se manifeste, el inregistreaza o agresivitate sistematica a universului, indreptata impotriva sa. Exista locuri virane sau inchise, care ii provoaca invariabil stari de lesin voluptuos, prevestite printr-o bizara betie olfactiva. Lucrurile ies din neutralitatea lor si-l asalteaza, cautand sa-l fascineze sau sa-l terorizeze." Ovid. S. Crohmalniceanu