FETITA CU FLUTURII IN PAR. Oana Cristina Tanase

Acolo, inlauntrul sufletului ei, lumi magice se intrepatrundeau. Mii de culori si de senzatii nemaivazute si nemaitraite se inghesuiau nedumerite asteptandu-si randul, uneori cuminti, alteori dand navala sa iasa din adanc catre soare. Asa mititica cum era, uneori cobora inauntru si se scufunda usor pana in adancuri, curioasa sa descopere culorile si sunetele ce o atrageau ca un magnet. Ramanea acolo, lasandu-se purtata zile in sir intr-o lume de basm si poate ca ar mai fi calatorit mult si bine daca vocile calde ce o inconjurau nu ar fi chemat-o insistent inapoi in lumea lor. Alteori, fara sa stie sau poate doar uitand uneori ca fiecare are o alta lume, cu alte mii de culori, entuziasmata si plina de elan, si-ar fi dorit sa-i ridice in zborul ei, pe aripile bucuriei, calare pe fluturii ei multicolori, pe toti pe care ii iubea asa de tare. Cu timpul, a inteles ca fluturii erau doar ai ei si numai pe ea o pot duce in inaltul cerului, printre curcubeie si raze de soare sau printre stropi de ploaie. Chiar ei, fluturii ei minunati, i-au povestit ca unii oameni calatoresc in vis calare pe elefanti uriasi, altii pe pisici curajoase, in vreme ce altora le place sa leneveasca in jurul focului si sa porneasca in vis pe scantei arzatoare de nerabdare direct pe hornul semineului.
Lumea i se descoperea pe zi ce trece tot mai frumoasa si plina de miracole la tot pasul. Si ea multumea Domnului. Invata lectia recunostintei. Cu fiecare pas, cu fiecare bucurie, sufletul i se dilata si simtea ca din preaplinul ei are de daruit un infinit de iubire.