Fenomenologia spiritului

Hegel porneste de la ideea ca inainte de a trece, in filosofie, la cunoasterea reala a ceea ce este adevarat este necesar sa ne punem mai intai de acord asupra cunoasterii, instrumentul prin care luam in stapanire absolutul. Subiectul procesului universal al cunoasterii este pentru filosoful german un principiu spiritual obiectiv. Ideea sau Spiritul absolut. Acesta se afirma mai intai ca fiintare pur logica, apoi se instraineaza de sine sub forma naturii si, in sfarsit, se reintoarce la sine ca Spirit, sub forma constiintei si istoriei.

Conceptia dialectica care sta la baza Fenomenologiei spiritului, precum si a celorlalte lucrari ale sale, i-a permis sa aplice pentru prima oara ideea dezvoltarii la intreaga existenta si cu deosebire la universul uman, istoric si spiritual, la formele culturii si cunoasterii omenesti.