"Nu ma-ntreba de ce ma alint prin grane,
Scaldandu-ma in aurul din valuri,
Cand cerul si pamantul ma cuprinde,
Se intalnesc in suflet doua maluri..."
"Dor de tara..." Diana Sava Daranuta
Noua carte a poetei Diana Sava Daranuta, prefatata de semnatara acestor randuri, are un titlul sugestiv – DOR DE TARA – si la fel ca toate poemele scrise in diverse timpuri de catre aceasta inconfundabil de frumoasa autoare a picturii sufletesti, demonstreaza continua predilectie a acesteia pentru o poezie cantabila, emotionanta, inaltatoare prin care orice cititor isi poate reevalua existenta, la intrebarea care ar fi sensul vietii, avand deja un raspuns concret: iubirea de viata. Asadar, poezia Dianei Sava Daranuta transmite acest sentiment, sugerand prin dragostea de viata evitarea unor noi vicisitudini, debarasarea de metehne si defecte omenesti, elogiindu-L in permanenta pe Acel care a fost si ramane inceputul tuturor inceputurilor in continua revarsare de frumos – Dumnezeu (“La inceput a fost Cuvantul si cuvantul era Dumnezeu”). Prin El – acest tot unitar Dumnezeu si Cuvantul – autoarea, asemenea lui Pigmalion care a creat chipul ideal al femeii ideale – Galateea – dandu-i suflare prin dragostea de a crea ceva ce nu s-a mai vazut (auzit) vreodata, se lasa coplesita de adancimea esentelor, atingand culmile nestiute ale creativitatii prin toate simturile capabile sa retraiasca si sa readuca inedit, mai altfel decat altcineva mesajul DORULUI DE TARA cu multiplele-i ipostaze, inclusiv: dor de Dumnezeu, stramosi, parinti, casa parinteasca etc. Toate acestea se cuprind intr-o curgere infinita a iubirii de ceea ce ramane sublim, valoros, sentimental, a ceea ce ne mentine pe piedestalul demnitatii de neam, ca parte a demnitatii crestine si bazate pe omensecul dorit de divinitate. Este un temei pentru autoarea Diana Sava Daranuta de a-l valorifica pe nou si de a ne face mai buni decat suntem, consimtind ca suntem Opera Creatorului si sugerandu-ne sa tindem spre perfectiunea ce ne-ar apropia de El. Lidia Grosu, poeta, critic literar
