Dimitrie Cantemir

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723) a fost domnul Moldovei in doua randuri (martie - aprilie 1693 si 1710 - 1711) si un mare carturar al umanismului romanesc. Printre ocupatiile sale diverse s-au numarat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog si compozitor. A fost membru al Academiei de Stiinte din Berlin. Dimitrie era fiul domnului moldovean Constantin Cantemir. La moartea tatalui sau in 1693, a fost proclamat domn dupa modelul lui Constantin Brancoveanu, insa Poarta nu l-a confirmat in domnie. Si-a petrecut urmatorii ani la Constantinopol, unde a fost capuchehaie, si a insotit armata otomana in expeditia esuata din Ungaria, fiind martor al infrangerii otomanilor in Batalia de la Zenta, unde s-a convins de decadenta Imperiului Otoman. In 1710 a fost numit la tronul Moldovei, avand misiunea de a-l supraveghea pe Brancoveanu, banuit de neloialitate fata de Imperiul Otoman, in schimb a incheiat el insusi un tratat cu Imperiul Rus al lui Petru cel Mare. Armata rusa ajutata de moldoveni a suferit o infrangere categorica din partea turcilor in Batalia de la Stanilesti. In consecinta, Cantemir a fost nevoit sa se refugieze in Rusia, unde si-a petrecut restul vietii in mijlocul preocuparilor intelectuale.Dimitrie Cantemir s-a nascut la 26 octombrie 1673 intr-o familie nobila, in localitatea Silisteni din comuna Falciu, azi in comuna Dimitrie Cantemir din judetul Vaslui, in partea de sud a orasului Husi.[necesita citare] A fost fiul lui Constantin si al Anei, nascuta Bantas. La 14 ani a fost nevoit sa plece la Constantinopol (1688-1690), unde a stat 12 ani, ca zalog al tatalui sau pe langa Inalta Poarta, inlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei.

In perioada martie - aprilie 1693, dupa moartea tatalui sau, a fost domn al Moldovei, dar Inalta Poarta nu l-a confirmat, astfel incat s-a intors la Constantinopol pentru a-si continua studiile la Academia Patriarhiei Ecumenice. Cu prilejul unui razboi turco-Austriac, soldat cu batalia de la Zenta, a traversat Banatul. Antioh, fratele mai mare, si-a insusit intreaga mostenire, lasandu-l intr-o situatie precara. Din 1695 a fost capuchehaie, adica reprezentant la Constantinopol al fratelui sau Antioh, acesta fiind ales domn.

S-a casatorit cu fiica lui Serban Cantacuzino, Casandra, care i-a daruit pe Matei, Constantin, Serban, Maria si Antioh (viitorul poet, scriitor si diplomat rus Antioh Cantemir (1709 -1744). Din a doua casatorie (dupa moartea Casandrei), cu fiica principelui rus Trubetkoi, Anastasia, a avut o fata: Smaragda

Turcii l-au inscaunat pe Dimitrie Cantemir la Iasi in 1710, avand incredere in el, dar noul domn-carturar a incheiat la Lutk in Rusia, la 2 aprilie-13 aprilie 1711, un tratat secret de alianta cu Petru cel Mare, in speranta eliberarii tarii de sub dominatia turca si precizand integritatea granitelor si faptul ca ele vor fi aparate de armata Moldovei. Tratatul a fost publicat de Cantemir in spatiul german. In politica externa s-a orientat spre Rusia ca entitate ortodoxa, opusa Islamului. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi si a fost impotriva transformarii taranilor liberi in serbi.

Dupa numai un an de domnie (1710 - 1711), s-a alaturat lui Petru cel Mare in razboiul ruso-turc, dar n-a plasat Moldova sub suzeranitate ruseasca. Dupa ce crestinii au fost infranti de turci in Batalia de la Stanilesti - tinutul Falciu pe Prut, neputandu-se intoarce in Moldova, a fugit in Rusia, unde a ramas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru I (dupa ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei si Frantei la Inalta Poarta) si a desfasurat o activitate stiintifica rodnica. Langa Harkov i s-a acordat un domeniu feudal si a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. A contribuit la cartografierea Rusiei si a lucrat in sistem Mercator. Colectia sa de harti, scrise in latina, se afla in Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg. A scris Hronicul a vechimei romano-moldo-vlahilor, sustinand latinitatea limbii si a poporului format pe teritoriul vechii Dacii, inclusiv faptul ca romana are patru dialecte. Aceasta lucrare a devenit o referinta fundamentala pentru corifeii Scolii Ardelene.

Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat cu Leibniz, incercand sa stabileasca principiile fondarii unei Academii Ruse. A murit in refugiu, dupa campania lui Petru cel Mare la Marea Caspica, in zona Derbent 1723 si a fost inmormantat in Rusia, la Dmitrievka (actualul Dmitrovsk⁠(en)), in biserica Sf. Nicolae, construita dupa planurile sale si cu hramul ca al Bisericii Domnesti din 

Opere principale

Divanul sau Galceava inteleptului cu lumea sau Giudetul sufletului cu trupul, scrisa in romana si tiparita la Iasi in 1698. Aceasta opera este prima lucrare filozofica romaneasca. In aceasta lucrare intalnim disputele medievale despre timp, suflet, natura sau constiinta. Dimitrie Cantemir sugereaza superioritatea omului asupra celorlalte vietuitoare, face din om un stapan al lumii, sustine superioritatea vietii spirituale asupra conditiei biologice a omului, incearca sa defineasca concepte filosofice si sa alcatuiasca o terminologie filosofica.

Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago 1700, lucrare filosofica in care incearca sa integreze fizica intr-un sistem teist, in linia lui Bacon, un fel de impacare intre stiinta si religie, intre determinismul stiintific si metafizica medievala. Cantemir manifesta un interes deosebit pentru astrologie si stiintele oculte, sacre, specifice Renasterii.

Istoria ieroglifica, scrisa la Constantinopol in romana (1703 - 1705). Este considerata prima incercare de roman politico-social. Cantemir satirizeaza lupta pentru domnie dintre partidele boieresti din tarile romane. Aceasta lupta alegorica se reflecta printr-o disputa filosofica intre doua principii, simbolizate de Inorog si Corb. Lucrarea cuprinde cugetari, proverbe si versuri care reflecta influenta poeziei populare.

Istoria Cresterii si Descresterii Curtii Otomane (Istoria cresterii si descresterii curtii otomane), redactata in latina (Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae) intre 1714 si 1716. In aceasta lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria imperiului otoman si a analizat cauzele care ar fi putut duce la destramarea sa. A insistat si asupra posibilitatilor popoarelor asuprite de a-si recuceri libertatea. Lucrarea a fost tradusa si publicata in limbile engleza, franceza si germana.

Prima publicare a operei s-a facut in limba engleza, in 1734, prin efortul pastorului Nicolas Tindal, care era maestru in artele liberale si vicar la Great Waltham (in comitatul Essex).

Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris mai intai in latina, dar tradus apoi de autor in romana (1719 - 1722), cuprinde istoria romanilor de la origini pana la descalecare. Sustine ideea lui Miron Costin: originea latina comuna a tuturor dialectelor romanesti. Pentru scrierea acestei lucrari, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare romane si straine in limbile latina, greaca, polona si rusa.

Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisa in latina (1714 - 1716), cand traia in Rusia, la cererea Academiei din Berlin.

SURSA Wikipedia, enciclopedia libera