Despre suflet

Corpus-ul textelor aristotelice da seama, pentru orice cultura moderna, de istoria mobila a traditiei peripatetice: lucrarilor strict autentice ale lui Aristotel li se adauga altele din peripatetismul grec, arab si latin. Astfel, Aristotel este o sursa greaca a filosofiei, dar si un mobil recurent al filosofiei universale, modificat de trecerea prin istoria ei. De aceea, traducerea si comentarea lui au reusit, de mai multe ori in ultimele doua milenii, sa determine nasterea unor mari culturi filosofice. A-l traduce unitar si complet este o sansa a limbii romane de a deveni o limba a filosofiei.

Aristotel a dat, in Despre suflet, ideea unei stiinte despre intregul adevar, pentru ca sufletul este, oarecum, toate lucrurile. De aceea, din acest tratat a rezultat o stiinta a vietii, un elogiu al corpului si o teorie a cunoasterii prin care cunoscatorul devine, treptat, intreaga lume, iar lumea devine fenomen al cunoasterii. La intrebarea Cine sunt? Aristotel poate raspunde oricui: o simpla puritate insetata de experienta. Dar peste ea sta istoria interpretilor tratatului, care au construit, citind si recitind textul lui Aristotel, rupandu-se de el si revenind la el periodic, ideea subiectului modern.