Incepand inca din primii ani ai secolului trecut, cativa filozofi si istorici, cativa eseisti si antropologi au semnalat intrarea culturii occidentale intr-un iremediabil declin. Astazi, despre criza culturii se vorbeste pe nenumarate voci si pe toate meridianele. Dar inseamna asta ca intelegem mai exact ce se intampla cu noi, ca patrundem mai adanc sensurile traditiei noastre culturale si ca vedem mai clar incotro se indreapta cultura contemporana? Roger Scruton incearca sa dea un raspuns la aceste intrebari pornind de la radacinile religioase ale culturii inalte si de la avatarurile suferite de ea odata cu „dezvrajirea“ lumii petrecuta in secolul Luminilor. Rand pe rand, romantismul, modernismul si avangardele artistice au cautat sa dea un raspuns consistent evacuarii sacrului si ritului din viata sociala, apoi comercializarii tot mai accentuate a artelor si, in sfarsit, naufragiului lor deplin in ceea s-a numit kitsch. Cat priveste speranta intr-o renastere a culturii inalte, ea nu poate veni, crede Scruton, decat din regasirea sensurilor originare, a acelor sensuri care ne pot purta catre o participare reinnoita la viata etica a comunitatii.
Incepand inca din primii ani ai secolului trecut, cativa filozofi si istorici, cativa eseisti si antropologi au semnalat intrarea culturii occidentale intr-un iremediabil declin. Astazi, despre criza culturii se vorbeste pe nenumarate voci si pe toate meridianele. Dar inseamna asta ca intelegem mai exact ce se intampla cu noi, ca patrundem mai adanc sensurile traditiei noastre culturale si ca vedem mai clar incotro se indreapta cultura contemporana? Roger Scruton incearca sa dea un raspuns la aceste intrebari pornind de la radacinile religioase ale culturii inalte si de la avatarurile suferite de ea odata cu „dezvrajirea“ lumii petrecuta in secolul Luminilor. Rand pe rand, romantismul, modernismul si avangardele artistice au cautat sa dea un raspuns consistent evacuarii sacrului si ritului din viata sociala, apoi comercializarii tot mai accentuate a artelor si, in sfarsit, naufragiului lor deplin in ceea s-a numit kitsch. Cat priveste speranta intr-o renastere a culturii inalte, ea nu poate veni, crede Scruton, decat din regasirea sensurilor originare, a acelor sensuri care ne pot purta catre o participare reinnoita la viata etica a comunitatii.
