La 9 termidor, Conventia ii scoate in afara legii pe Robespierre, Saint-Just si acolitii lor; o zi mai tarziu, calaul Parisului ii ghilotineaza. Franta intra intr-o perioada tulbure, marcata de o dilema inedita: cum se poate opri Teroarea, instaurata de aceeasi Conventie cu saisprezece luni in urma, fara ca procesul ei sa fie totodata unul al Revolutiei insesi; cum se pot ierarhiza raspunderile, deosebind intre simplii executanti si autorii decretelor si ordinelor, pentru a-i pedepsi pe adevaratii vinovati; cum a fost cu putinta ca Revolutia, intemeiata pe doctrina Luminilor, pe ideea de libertate si respectare a drepturilor omului, sa esueze in vandalism. Termidor devine astfel paradigmatic pentru toate revolutiile al caror model a fost Revolutia Franceza: el reprezinta momentul in care o revolutie este somata sa-si recunoasca esecul, ca sa poata curma tragedia sociala, crimele si minciunile care se acumuleaza ducand la un rau tot mai mare si mai greu de inlaturat. Experienta cruda a revolutiilor comuniste confirma cu prisosinta acest scenariu.
Prima editie a acestei carti a aparut la Editura Humanitas in 1993 cu titlul Iesirea din Teroare. Titlul actualei editii a cartii, Crimele Revolutiei Franceze, a fost schimbat de editura fara acordul autorului si al Editurii Gallimard.
