National Book Award, Pulitzer Prize.
Dictionarul latin prezinta lapidar: „clinamen, minis n. inclinatie“. Sub aceasta definitie exigua se ascunde o intreaga istorie, termenul fiind unul dintre cele mai importante concepte ale filozofiei, aparut in atomismului lui Epicur si preluat de filozoful si poetul latin Lucretiu in poemul sau De rerum natura. El semnifica acea abatere accidentala in miscarea atomilor, care face posibila combinarea lor in nesfarsite chipuri si duce la infinita diversitate a lumii.
Despre un accident e vorba si in cartea de fata, adevarat thriller al unei descoperiri, anume descoperirea intr-o manastire germana, in 1417, de catre secretarul pontifical Poggio Bracciolini, a unui manuscris vechi de sase sute de ani cuprinzand chiar poemul lui Lucretiu, socotit pierdut pentru totdeauna. Dat la copiat si raspandit imediat in cercul umanistilor vremii, De rerum natura a reprezentat tocmai acea abatere in preocuparile lor care a facut cu putinta Renasterea. Incepand cu copia manuscrisului facuta de mana lui Machiavelli, continuand cu exemplarul tiparit purtand comentariile marginale al lui Montaigne, cu filozofia lui Giordano Bruno inspirata de lectura poemului sau cu stiinta lui Galileo Galilei, pana la exemplarele aflate in biblioteca unuia dintre cei mai importanti presedinti americani, Thomas Jefferson, ba chiar pana la Darwin, Freud sau Einstein, poemul lucretian a contribuit din plin la modelarea gandirii si stiintei asa cum le cunoastem astazi.
