Povestile ce alcatuiesc cartea Ce a vazut cainele provin din paginile publicatiei New Yorker, la care scriu incepand cu anul 1996. Din multitudinea de articole publicate de atunci incoace, acestea imi sunt cele mai dragi. Le-am grupat in trei categorii. Prima sectiune e dedicata personalitatilor obsesive si celor pe care-mi place sa-i numesc genii minore (nu de talia unora ca Einstein, Winston Churchill, Nelson Mandela si alti arhitecti ai lumii in care traim, ci altii mai modesti, precum Ron Popeil, care vindea Chop-O-Matic, sau Shirley Polykoff, celebra pentru intrebarea: A facut-o sau n-a facut-o? Numai coafeza ei stie cu siguranta). A doua sectiune se tese in jurul teoriilor si modurilor in care ne organizam experientele pe care le traim. Cum ar trebui sa abordam problema oamenilor fara adapost, scandalurile financiare sau un dezastru de tipul prabusirii navetei Challenger si treia sectiune analizeaza intuitiile pe care le avem in legatura cu semenii nostri. De unde stim ca cineva e rau intentionat, destept sau capabil sa faca un anume lucru foarte bine? Dupa cum veti observa, sunt sceptic in privinta acuratetii unor astfel de judecati.
