Cortina de fier care trecea prin mijlocul Europei si despartea popoarele unele de altele a cazut. Oamenii din rasaritul si apusul continentului au rasuflat usurati. Libertatea recastigata le da noi puteri. Acum depinde de imprejurari ca oamenii si natiunile sa se regaseasca unii cu altii / unele cu altele si procesul instrainarii sa fie eliminat printr-o constienta apropiere reciproca, asa incat sa ne aducem aminte de radacinile comune ale istoriei noastre si sa modelam viitorul continentului nostru in sensul vechii maxime a unitatii in bine existenta diversitate. Pe acest drum, ne pot fi de ajutor acei mari ganditori si poeti care au trait si au actionat in epoci asemanatoare, de rascruce. Dintre ei face parte si Novalis - cu numele sau adevarat Georg Philipp Friedrich von Hardenberg. El s-a nascut, in urma cu mai mult de doua sute de ani, intr-o epoca ce se afla in tranzitie de la ordinea feudala catre lumea moderna, civic-democrata si catre societatea industriala. Schimbari adanci isi croiau drumul in toate domeniile vietii sociale a oamenilor. Atmosfera de schimbare care se consolida pretutindeni era, in acelasi timp, epoca de nesiguranta si de dezorientare. Novalis, care n-a avut parte decat de putini ani pe aceasta lume, s-a straduit sa inteleaga si sa talmaceasca semnele timpului. In istoria literaturii, Novalis a intrat ca marele poet al romanticei germane. Ce ne spune Novalis astazi? Si in zilele noastre, constructia Europei nu se poate multumi sa unifice fortele economice si sociale. Daca acest continent are viitor, asta depinde de faptul daca oamenii si popoarele vor deveni din nou constienti / constiente de valorile crestine care au modelat identitatea europeana. In fond, atunci ca si astazi, se punea / se pune intrebarea: ce este omul si cum trebuie sa fie creata o societate cu adevarat umana? Cu toate fortele de care dispunea, Novalis s-a impotrivit tendintei de a descifra realitatea numai cu rationalitatii. Se va sufoca omul in secularitatea (in emanciparea sa fata de biserica) sau isi va gasi drumul catre intelegerea crestina ca el este ca el poate fi gandit numai de si intru Dumnezeu? Nu ne aflam noi in primejdia de a ne pierde sufletul daca ne lepadam de dorul nostru de Dumnezeu? Il felicit pe traducatorul (si editorul) care face accesibile oamenilor din Romania cateva dintre operele capitale ale ganditorului si poetului Novalis. Cine lasa sa actioneze asupra lui ideile din aceste opere, acela prinde curaj intru angajamentul sau pentru Europa si pentru innoirea in credinta.
