Femei de toate varstele incearca, de mai bine de o jumatate de secol, sa se infometeze, spunandu-si ca vor fi mai frumoase si mai seducatoare daca vor fi slabe. Ele se simt vinovate daca mananca si se inhiba daca un barbat le atinge rotunjimile. Soldurile, coapsele, obrajii, chiar si genunchii sunt emitatori sexuali naturali, pe care specia ii poseda de la inceputurile ei si care nu depind nici de persoana in sine, nici de societatea in care ea traieste, ci de gene si de instincte. Iar natura nu creeaza niciodata un emitator, fara sa creeze si un receptor potrivit. Acest receptor e privirea barbatului care descopera o femeie. Daca are forme, chiar si forme pline, daca e durdulie sau planturoasa, femeia trebuie sa aiba incredere in emitatorii ei sexuali, sa invete sa-i pretuiasca. Sansele ei de a declansa dorinta, de a-i oferi placere, seductie si atasament unui barbat, de a construi o legatura, un cuplu si, in cele din urma, de a fi fericita sunt infinit mai mari decat ale unei „slabanoage“ la moda in zilele noastre. Autorul isi indeamna cititoarele: „Parcurgeti aceasta carte. Ea v-ar putea oferi suficienta forta si spirit critic pentru a rezista cumplitei presiuni actuale in favoarea unei talii de viespe. Puneti-va, poate pentru prima oara in viata, intrebarea: Si daca as fi mai frumoasa si mai sexy asa cum sunt?“
Oricare ar fi specia, inclusiv cea omeneasca, sexul barbatesc si sexul femeiesc, pentru a-si putea juca rolurile respective, trebuie sa prezinte intotdeauna urmatoarele trei caracteristici universale:
Cele doua sexe nu trebuie sa semene; vor fi doi poli atat de diferiti, pe cat este cu putinta;
Fiecare diferenta trebuie sa fie un semn de recunoastere, care sa anunte automat sexul emitatorului;
Cu cat aceasta diferenta este mai marcata, cu atat are mai multa forta magnetica si atrage mai tare partenerul de sex opus.
Acest mod de functionare li se aplica tuturor animalelor sexuate care traiesc pe Pamant. Este o fatalitate biologica pura si simpla, pentru care ar fi de-a dreptul ridicol sa facem sa intervina vreun liber-arbitru al animalelor in cauza. De exemplu, nimanui nu i-ar trece prin minte sa se intrebe daca leoaica isi prefera masculul cu sau fara coama.
Dieta Dukan, raspandita astazi in toata lumea, se bazeaza pe o lista de peste 100 de alimente permise, unele bogate in proteine, si presupune patru faze:
Faza de atac - se pierd rapid 2-3 kilograme intr-o saptamana, pentru a pune in miscare metabolismul;
Faza de croaziera - organismul pierde, in medie, 1 kilogram pe saptamana, in functie de conditiile corporale personale;
Faza de consolidare - se previne o viitoare crestere semnificativa in greutate;
Faza de stabilizare - se poate consuma practic orice, daca sunt respectate pentru tot restul vietii cateva reguli de conduita alimentara si promisiunea solemna de-a o „lua pe scari“.
