Povestea otravurilor este povestea puterii. Secole la rand, familiile regale s-au temut de agonia care le inducea voma si crampe teribile provocata de acel ceva invizibil adaugat in mancare sau in bautura de un potential dusman. Pentru a evita otravirea, acestia se bazau pe degustatori, pe coarne de unicorn si pe antidoturi testate pe condamnati. Servitorii lingeau tacamurile familiei regale, le probau lenjeria si gustau continutul oalelor de noapte.
Ironic, stapanitorii ingroziti de otravuri se otraveau fara sa stie in fiecare zi cu cosmetice, medicamente si cu un trai in mizerie in cel mai concret sens al cuvantului. Femeile foloseau produse de machiaj cu mercur si plumb. Barbatii isi ungeau cu rahat chelia. Medicii prescriau clisme cu mercur, creme cu arsenic, bauturi cu plumb cu potiuni din grasime si cranii umane, proaspat procurate de la calau. Cele mai luxoase palate erau doar un pic mai curate decat latrinele. Cand privim portrete din secolele trecute, nu vedem ce se afla sub hainele somptuoase si dincolo de duhoarea trupurilor nespalate – paduchi infruptandu-se din zonele intime si viermi care cuibareau in intestine.
In Arta regala a otravurilor, Eleanor Herman combina accesul ei unic la arhivele regale cu descoperiri de ultima generatie ale stiintei criminalistice pentru a spune povestea adevarata a palatelor stralucitoare ale Europei: una a medicinei socante, a cosmeticelor otravitoare, a excrementelor mereu prezente, a unui mediu ideal pentru boli si, uneori, pentru crime.
