A fost odata ca niciodata...

Fragment:
"A fost odata ca niciodata...

A fost odata un baietel. Traia el cu parintii lui intr-o casa de gospodari dintr-un sat ca toate satele. Din cei cinci copii, el era mezinul. Viata lor nu era usoara, caci munceau din zori pana-n noapte pentru a avea de-ale gurii. Baietelul cela era harnic si, cu toate ca era mic, dadea si el o mana de ajutor prin gospodarie. Curios din fire, se tot invartea printre puisori si bobocei, se ducea pe la vitelus si ii sacaia pe toti cu intrebari, caci era la varsta cand incepi sa descoperi lumea - voia sa stie totul: ce e in curte, ce e in livada, ce e in drum, ce e dincolo de padurea de la orizont, ba si mai departe. insa toti, vezi, erau ocupati. Ia necaz!...
Trebuia sa astepte seara, cand puteau vorbi in voie despre cate-n luna si-n stele. Iar duminica, pentru ca era zi de odihna, mama le citea copiilor dintr-o carte poezii si basme: ba despre o punguta cu doi bani, ba despre un pestisor de aur, ba despre Praslea cel Voinic...

Baietelul cela se facu mare. A tradus si a scris povesti, poezii, povestiri. Apoi le-a adunat intr-o carte cu titlul "A fost odata ca niciodata...".