Zilele abandonului

Candva scriitoare aspiranta, Olga a renuntat la ambitiile ei literare, dedicandu-se casniciei si cresterii copiilor. Cand e parasita de sotul ei, Mario, se refugiaza in propria nefericire si descrie zilele care au urmat plecarii lui ca pe un iad personal. Are treizeci si opt de ani, doi copii si un caine-lup de care trebuie sa aiba grija in continuare, desi i se pare ca viata s-a sfarsit. Treptat, Olga se desprinde dureros de realitate, facand o obsesie din a intelege de ce sotul ei a incetat s-o iubeasca si a lasat-o in urma pentru o femeie mult mai tanara, dupa cincisprezece ani de casnicie.
Furia, ratacirea, dezorientarea, sentimentul de gol, senzatia de sfartecare a familiei si abandonul de sine pun stapanire pe eroina Elenei Ferrante, care, incetul cu incetul, simte ca pierde contactul cu viata reala. In plus, e bantuita de o amintire din copilarie care o aduce in pragul nebuniei – amintirea unei femei care, dupa ce a fost parasita de sot, a hotarat sa-si puna capat zilelor.