Pana in secolul XVIII, povestea biblica a crearii omului a fost un adevar incontestabil. Apoi au aparut naturalistii, cel mai celebru fiind Charles Darwin. Acestia au plasat dezvoltarea fiintei umane in contextul unei teorii a evolutiei, sustinute si elaborate pe baza descoperirii unor schelete, a unor unelte primitive si a multor urme de vechi asezari. Clasificarea, datarea si evaluarea lor cu ajutorul tehnologiilor moderne au facilitat intelegerea originii omului.
Orientul Apropiat a fost leaganul primelor civilizatii avansate ale omenirii. In Egipt si in Semiluna Fertila au aparut primele structuri statale, in paralel cu dezvoltarea agriculturii, comertului si scrisului. Primele mari imperii – ale faraonilor egipteni, babilonienilor, asirienilor si persilor – au luat nastere la inceputul mileniului III i.Hr. din mici comunitati formate de obicei in jurul unui oras. O situatie similara s-a inregistrat si pe subcontinentul indian si in China, unde au aparut civilizatii avansate timpurii.
Sursele filosofiei, literaturii si organizarii statale ale lumii occidentale se afla in Antichitatea clasica greco-romana. Orasele-stat grecesti, in special Atena, au reprezentat leaganul democratiei. Regiunea mediteraneeana si teritorii vaste din Europa au format Imperiul Roman, care a supravietuit pana la invazia popoarelor migratoare. Imperii puternice au existat si dincolo de Mediterana – Maurya in India antica sau hanatele din Asia Centrala si de Est.
