Un sarut la miezul noptii

01 Decembrie 2017

Ce poate fi mai relaxant, decât să citești cărți de dragoste? Ca femeie, vă spun sincer, nimic. Da, este o lectură ocazională, în rând cu filmele romantice și serile petrecute într-o cadă cu clăbuci, dar totuși, o ocupație extrem de relaxantă.

Ultima carte asupra căreia m-am oprit pentru o seară dedicată romanticii a fost Un sărut la miezul nopții de Eloisa James. Nu m-am obosit să citesc descrierea, dar ceea ce mi s-a strecurat din start în gând a fost: Cenușăreasa! Nu, nu sunteți prea obosite pentru povestea aceasta, dacă este reinventată de Eloisa James. Cu umor și stil, autoarea transformă motivele mult-prea-cunoscute ale istoriei într-o poveste de dragoste frumoasă și fierbinte.

Katherine Daltry trăiește o viață de nimic din cauza mamei sale vitrege – Mariana Daltry, o doamnă care a pus mâna pe tatăl său imediat după moartea mamei ei și care i-a devenit tutore după moartea acestuia. Tutore este mult zis, pentru că Mariana nu face altceva decât să-și nege vârsta, cumpărând noi rochii și amenințând în permanență că va arunca de pe moșie pe cutare sau cutare om de treabă. Katherine ar fi plecat de mult, însă se simte datoare să îi susțină pe sărmanii oameni, dar are și un sentiment cald față de sora sa (Victoria), pe care, spre deosebire de poveste, chiar o iubește. Victoria ajunge într-o situație stupidă – nu poate să-și însoțească logodnicul la castelul Pomeroy pentru ca prințul Gabriel Augustus Frederik William von Aschenberg să le ofere binecuvântarea pentru căsătorie, pentru că a fost mușcată de unul dintre...șobolani! (glumesc, este vorba despre niște câini, cărora li se spune așa, dintr-un oarecare motiv).

Katherine este nevoită să o înlocuiască în ochii lumii, însă este rapid deconspirată de prinț (care, din păcate, este sărac lipit pământului, dar rămâne lângă supușii săi dintr-o afecțiune similară cu cea pe care o simte Katherine pentru oamenii de pe moșie). Deși începe să se simtă atrasă de prinț, Katherine luptă cu sentimentele ei pentru că acesta este logodit.

La naiba!

Asta e, zise Gabriel pe un ton detaşat. Am întâlnit-o pe aleasa mea, singura femeie care contează pentru mine. Iar acum, după ce-am întâlnit-o, mă duc să-mi întâmpin soţia.

De fapt, istoria este destul de complicată, cu multe răsuciri de subiect, dar într-un stil deosebit, cu tușe de umor subtil și motive recogniscibile (nașa - o femeie de milioane, cu un caracter care ar smulge zâmbete și unei stane de piatră, condurii de cristal – bine, din catifea presată, dar nu te pui cu povestea!). Umorul autoarei este lejer, aducând zâmbete involuntare prin fraze simple.

N-ar fi drăguţ din partea ta să i-l iei pe Hathaway sărmanei Effie în asemenea împrejurări, afirmă Gabriel. Doar dacă nu-ţi place de el, caz în care ar trebui să ştii că viaţa de cuplu cu Hathaway promite să fie plictisitoare. Aceşti oameni foarte de treabă nu sunt de acord cu pipăiala.

Femeile nu-şi pipăie soţii pe sub masă, spuse Kate, chicotind.

Aş introduce asta în obligaţiile mariajului, zise Gabriel. Am nevoie de o pipăială pe săptămână sau mă ofilesc ca o floare.

Firul romantic dintre eroi se dezvăluie armonios, cei doi interacționând pasional, dar antipodic la început, puțin câte puțin, pasiunea lor transformând antipatia în atracție. Fiecare dintre cei doi are visul său, caracterele celor doi se bat cap în cap, dar puțin câte puțin, găsesc lucruri comune și se lasă absorbiți de sentimentul interzis.

El îi acoperi gura cu buzele lui, reducând-o la tăcere. Sărutul lor a fost la fel de sălbatic ca şi grădina în care stăteau. Era un sărut la limita decenţei, chiar dacă el îşi pusese, mâinile pe spatele ei, iar ea îi încolăcise gâtul cu braţele.

Era la limita decenţei, pentru că amândoi ştiau că se sărutau de parcă ar face dragoste, că în acel sărut existau posesie şi supunere, că fiecare dăruia şi primea acelaşi lucru: o intimitate interzisă.

Un sărut la miezul nopții este un roman multilateral, fiind abordate multiple aspecte – nu doar cel romantic, dar și cel social (logodnica lui Gabriel este din neam de soi, cu familie care nu ar întârzia să o răzbune), financiar (Gabriel are nevoie de bani pentru întreținerea castelului, deși visează la o carieră de arheolog și la orașe pierdute în negura timpului) și psihologic (Kate se simte bătrână, lipsită de farmec și oropsită, deși are puțin peste douăzeci de ani și un farmec personal de netăgăduit).

Nu, zise Kate. Părul meu e singurul meu bun, adăugă ea cu disperare. Te rog, l-aş putea evita pe lordul Hathaway până voi fi eu însămi?

Părul tău este singurul tău bun? pufni Henry. Uită-te la Coco. Kate se uită la câine.

Este cel mai vanitos câine pe care l-am văzut vreodată şi, de aceea, este de-a dreptul irezistibilă. Nimeni n-o va subaprecia. Crezi că ea se gândeşte că are un singur lucru valoros? Dar tu… dacă-ţi spui că singurul tău lucru de valoare este părul, atunci aşa este. Ai o privire foarte incisivă, printre altele, şi nu am timp acum să-ţi înşir toate calităţile.

Mi-a plăcut romanul, pe alocuri umorul era la limită și am râs de unele stereotipuri care s-au strecurat în istorie, iar la capitolul eros romanul nu lasă de dorit. Pentru o lectură ocazională, cu scop pur de relaxare, Un sărut la miezul nopții este exact cartea, de care ai nevoie.