„Cititorul din pestera de Rui Zink este un microroman despre dependenta mortala de citit. Carti, carti, carti. Oase si carti, carti si oase, carti si iar carti, raspandite pretutindeni. O macabra maree a depozitat acolo ramasitele pamantesti a sute de oameni, precum incarcatura revarsata a unui petrolier, daca, in loc de aur, ar fi transportat carti. Asta gaseste mica pramatie din cartea portughezului Rui Zink, cand deschide ochii dupa un naufragiu care il aruncase pe o insula salbaticita. Baiatul, potlogar de mahala, nimerise la bordul unei corabii care naviga, cu cala plina de carti, sa vaneze un monstru cu obiceiuri nemaivazute, pe Anibal Lector, devoratorul de carti. In loc sa il crantane intre doua romane de Proust pe neasteptatul vizitator, Anibal Lector il struneste intr-ale lecturii. Esti dispus sa schimbi cateva idei cu mine, pe o tema?. Aceasta e intrebarea cu care incepe o neobisnuita si parabolica prietenie intre pustiul nedus la biserica si canibalul sensibil la carti. Povestea camaraderiei lor se lasa cu un epilog a carui povara fostul ucenic va trebui s-o duca singur. Sa aiba drept mentor o fiinta pe care toti ceilalti o vad buna de inchis la zoo il costa pe baiat libertatea de a buzunari trecatorii prin pietele capitalei si-i atrage o corvoada pe viata: aceea de a scrie carti. Rui Zink, si el cu o vocatie de pedagog, a intocmit, in aceasta carte pe care o citesti dintr-o suflare, o mica lectie dintre acelea care, predate la timp, pot sa transforme o obraznicatura de 13 ani intr-un devorator de carti pe viata. Cu un singur risc, acela de a fi privit, la randul lui, ca o creatura buna de dus la zoo.“ - Alina Purcaru
